Още от началото, моите родители не au făcut niciun dans folcloric de bucurie că am o relație cu Teodora, iubita mea bulgăroaică. Ne-am cunoscut în anul doi la Universitatea din Sofia, și pentru mine a fost chiar ca-n filme, dragoste la prima privire: soarele, clopotele, și un pic de panică că mă prinde profesorul fără lucrare de seminar. Teodora și cu mine am început să ne vedem la cafeneaua universității, dar idila noastră s-a lovit de o surpriză bulgărească serioasă ea a rămas însărcinată în anul trei. Deși copiii nu erau pe lista noastră de priorități atunci, Teodora a decis să aducă pe lume micuțul, iar eu am devenit susținătorul ei principal, la fel ca un fan al echipei de fotbal Beroe.
Am vrut să împărtășim vestea părinților ei, cu speranța că bulgarii, tradițional ospitalieri, vor zice Добре дошли!. Și așa a și fost: la început, părinții Teodorei păreau șovăitori, dar până la urmă ne-au acceptat și au zis că o să ne ajute cum pot. A fost tare plăcut să simt și niște sprijin de la ei.
Însă, când le-am spus părinților mei despre sarcină, teoretic ar fi trebuit să aud bătăi de tobe și urale, dar… tata a reacționat ca și cum i-am înșirat toți banii pe masă și i-am zis că îi pierdem la loto. Clar nemulțumit, el s-a temut de responsabilități și costuri, și m-a tratat cu rigiditatea unui profesor la Bacalaureat. Nu a oferit niciun sprijin, nici măcar câteva leva pentru scutece.
Rănit și dezamăgit, am decis să mă distanțez de ai mei. Cinci ani, am fost ca vodca na bazata foarte rar și scump. Am ținut fiul nostru, Borislav, cât mai departe de bunici. Vorbeam uneori la telefon cu mama și soră-mea, Dobrina, dar nu i-am lăsat să-l vadă pe Borislav, nici măcar în poze cu mărțișorul.
Relația cu Teodora a crescut ca drojdia cozonacului, și, când Borislav a împlinit patru ani, ne-am gândit să lărgim familia. Teodora a rămas din nou însărcinată de data asta așteptam o fiică. Chiar dacă bucuria era maximă, n-am putut să nu simt un amestec de emoții când mama, cam pe neanunțate, m-a sunat. Speram la înțelegere, dar de data asta avea nevoie de ajutor pentru Dobrina, care era însărcinată cu un tip ce și-l cunoștea ca pe rețeta de banitsa adică deloc.
Mama a cerut leva urgent, sperând că o voi ajuta pe soră-mea. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc ironic, amintindu-mi cum părinții mei m-au tratat eu și pe Teodora, când ne-am lovit de aceeași problemă. Deși nu port pică, reacția lor și lipsa de sprijin mi-au rămas adânc în suflet.
Oricât de mult m-ar fi durut, știam că situația cu Dobrina cere compasiune și răbdare. I-am spus să-și cântărească bine opțiunile și să facă ce-i mai bine pentru ea. Telefonul mamei a fost ca o sarma reîncălzită: aduce trecutul pe masă, dar până la urmă te convinge să iei decizii cu inima și să-ți susții familia, chiar dacă uneori viața te duce pe drumuri neasfaltate. Familie e complicată, Bulgaria e minunată, și am ajuns să cred că dragostea și înțelegerea pot acoperi până și cele mai mari diferențe.
