Животът ми, Стефан Георгиев, încă de mic a fost diferit de al celorlalţi copii. Crescut de bărbosul meu bunic, Ivan Georgiev, nu ştiam prea multe despre mama mea, iar tata plecase demult în Germania, încercând să devină muzician, fără noroc. Am crescut în Plovdiv şi deseori îmi priveam colegii cu invidie, văzând cum părinţii lor îi răsfaţă cu haine noi şi dulciuri felurite. Bătrânul meu muncea pe rupte ziua la depozitul de mobilă, noaptea ca paznic la fabrica de pâine dar tot abia reuşea să-mi cumpere strictul necesar: pantaloni vechi, tricouri spălăcite, câteva jucării tocite.
Pe la şapte ani, de ziua mea, am visat şi eu să primesc un camion mare de pompieri sau măcar o consolă de jocuri. Speram la o minune. Cu câteva zile înainte, i-am scris o scrisoare unui vrăjitor, rugându-l să-mi trimită ceva special. Când a venit dimineaţa mult aşteptată, am găsit sub pernă doar o şosetă veche de-a bunicului meu, cu o singură bomboană Serdika înăuntru. Sincer, m-a durut şi am izbucnit în plâns.
Bunicul Ivan m-a luat în braţe şi mi-a spus blând: Недей да плачеш, Стефане! Не виждаш ли колко си щастлив? Този чорап не е обикновен той е магически! Всяка сутрин ще намираш в него по едно бонбонче. Такъв подарък може да ти направи само един истински вълшебник! Am privit şoseta cu uimire şi de atunci, chiar în fiecare dimineaţă, descopeream o bomboană bulgărească în ea. Am povestit la grădiniţă tuturor despre magia mea, făcându-i pe ceilalţi copii să mă privească cu admiraţie şi un strop de invidie.
Anii au trecut, am ajuns să înţeleg adevărul. Ştiam că bunicul se chinuia să-mi ambaleze câte o bombonică în acea şosetă, dar nu l-am certat niciodată pentru mica poveste. Din contră m-a mişcat să văd câtă grijă a avut de fericirea mea, cu acele gesturi mărunte dar pline de dragoste.
După ce am terminat facultatea la Sofia şi mi-am găsit un loc bun de muncă, am rămas să locuiesc cu bunicul, împreună cu familia mea. Anul trecut, la ziua lui, am cumpărat o şosetă nouă, cu un măr verde brodat pe ea şi am pus înăuntru un leu bulgăresc. Era fericit peste măsură şi a râs: От днес, всеки ден ще намирам магическо ябълка в този чорап! Ne legase pentru totdeauna acel ritual din copilărie, iar ceea ce am învăţat este cât contează gesturile mici şi dragostea sinceră, mult mai mult decât orice jucărie sau dar scump. Familia şi atenţia sunt adevărata magie, aşa am simţit şi aşa voi trăi.
